Sa povestim ceva despre noi!  

Publicat de Octavian Ghergheli

Hai sa ne aducem aminte de-o intamplare...:) Ceva amuzant, petrecut candva, in viata noastra..
De vei dori sa lasi un comentariu, te rugam sa ne povestesti o patanie de-a ta. :P Ceva ce...iti aduci aminte cu drag. :) O sa incep eu primul, sa fie mai usor. :P

Hai sa mai zambim un pic! :)


Si se facea c-aveam 5 ani. :D Ei bine, dragii mosului, cel ce-avea sa franga inimi si sa supere pe multi 20 ani mai tarziu :)) , trecu printr-o experienta... cel putin interesanta... :D


Era intr-o zi frumoasa de vara. Pasarelele cantau in acelasi tei de langa bloc, totii mosii si toate babele la paine la 7:30, ... alea alea :D

Eu p-atunci stateam cu bunicii. (M-o fi vazut mama cand eram mic ce pericol public eram si s-o gandit ca i-ar fi mai usor asa :)) - Nu, glumesc, stateam la ei pe perioada vacantei). :)

Eh...si cum stateam eu si ma jucam c-o farfurie de plastic intins pe covor, sub masa din sufragerie, si-mi inchipuiam ca sunt la volanul unei chestii numite 'troleu 79', mergand de la Baba Novac spre centru... :D , (unde lucra mama), mi-am zis..."Ce-ar sa fac sa se intample si asta?..." (imi placeau lucrurile care se si intamplau :D ).

Zis si facut. Fara sa stau prea mult pe ganduri, mi-am pus sapca de "Baiat de cartier" - si d-ala periculos rau (era intoarsa invers :D) si un trening si-am fugit. (Bunica spala rufe, bunicu repara un ceas - pan-aici nimic suspect. Cand si-au dat ei seama c-am plecat, a-nceput sa fie suspect totu' :D ). Oricum eram departe cand si-au dat seama ca totu'-i suspect :D

Si, ma indrept eu frumusel (asa cum eram, desigur ;;) ) spre statia lui 79 vizavi de IOR. Astept sa vina, si ma urc in el. In autobuz, incerc sa-nteleg ce se-ntampla. Toti sunt rai si intorsi cu spatele la mine :(. De la inaltimea nepriceperii mele sau chiar cea propriu-zisa, nu pot vedea nimic. :( De ce sunt toti asa de mari? :-S

Eh, si merge troleu' ce merge si dupa ce trece de prima statie (fosta Campia Libertatii - actuala nu-mai-stiu-care-dar-o-sa-ma-informez :"> )aud o voce de...cum sa spun mai frumos, sa nu jignesc...baba. :D "-Un' te duci mai baietel?", zice ea foarte curioasa..."-La mami la servici", ii raspund eu, mandru...Vizibil ingrijorata de ce-ar putea sa se intample - ca de altfel multa lume 20 ani mai tarziu, :)) continua.. "Si esti singur? Unde lucreaza mama ta?" "Nu stiu sa va zic da' stiu cum s-ajung", ii raspund eu mai cu mot...

Atunci, nemaistand ea pe ganduri, si vazand ca asa specie rara de baiat ar fi pacat sa se piarda, ma prinde de brat si-mi spune "Hai, ca te duc acasa la mami tau! Unde stai? (Din motive de securitate nu dau numaru' strazii :D :)) ) "Mihai Bravu *** ", zic eu mai sfios.

...Si porniram intr-acolo. :D (Mie-mi placea baba, intelegi? S-aveam incredere in ea. Altfel n-o lasam sa ma tina de mana, si sa merg cu ea ;;) )

...Si-ajungem acasa la mami... M-a lasat la Tanti Nela, vecina de-alaturi (ea era casnica, avea 2 copii in grija - deh, nu era emancipata ca gagicile de azi :D) si-a plecat.

"Doamna Aura, stati linistita, Octav e la mine.", incerca ea s-o linisteasca pe mami, sunand-o la serviciu. "A vrut sa vina la dvs, dar l-a gasit cineva pe drum si l-a adus la mine." Evident, in 10 minute mami era acasa. :D

Eh, acu' urmeaza partea misto :D "Multumesc, Tanti Nela! Sa ii dea Dumnezeu sanatate acelei doamne ca l-a vazut si l-a adus. Cine stie ce i s-ar fi intamplat..:-S [...] alea alea :D Si-apoi catre mine, aparent speriat (prezenta mamei acolo nu era in plan :D)- "Octav, ia vino un pic inauntru, sa discutam. " :D - si uite-asa ma trage inauntru. Incuie usa si "muhaha" :>) :))

"Mami, nu mai fac. :((" "Cum ai putut sa-mi faci asta??? A, ia zi?!?! " Pleosc, trosc! " "Mami nu mai da!" :(( Din fotoliu, Octav planeaza pe canapea si-napoi :)) "Mami, nu mai fac! :(( ". "Cum ai putut a?? Cum ai putut?!?!" Treosc, pleosc - repriza a doua. :)) Si-apoi lucrurile incet se linistesc. :D

End of story. :D :))

This entry was posted on Tuesday, September 23, 2008 and is filed under . You can leave a response and follow any responses to this entry through the Subscribe to: Post Comments (Atom) .

7 comentarii

Anonymous  

de fapt mami te-a altoit pentru ca ai adus babe acasa :P

@a: Daca zici tu...:) Mi-ar placea sa vad totusi si-o poveste de-a ta. ;)

Anonymous  

nu ma pricep la povestit intamplari triste si .. parca blog-ul asta este ca sa ii faca pe oameni sa zambeasca

@A: Draga A, pe mine, povestind intamplarea asta, m-apuca rasu' :D Stii..De obicei cand iti aduci aminte d nazdravaniile din copilarie (traite p-atunci destul de "serios" :P ), acum zambesti. :) Pentru ca realizezi cat de zgubilitic erai.. :)) Sau tu acuma abia le traiesti? :P

Anonymous  

nu traiesc nici o zgubileala acum :)

De cate ori nu am zis in copilarie:*Mami ,nu mai fac* si am continuat sa repetam boacanele.Pacat ca am crescut si in loc sa facem lucruri constructive,comentam munca altora,fara sa dam nimic in schimb.

Anonymous  

o intamplare amuzanta...hm, pentru ca mie imi plac comediile romantice foarte mult o sa va spun acum o intamplare amuzant-romantica petrecuta oarecum recent in viata mea...in liceu, prin cls a 11 a am avut un prieten la care am tinut foarte mult atunci, si toata lumea ne admira, si ne spunea cat de bine ne sta impreuna bla-bla...dar nu a fost sa fie atunci mai mult de o luna...am ramas amici, ne mai intalneam la un suc odata la cateva luni...si anii trec si in ultimii trei ani nici unul din noi nu a mai dat nici un semn...pana acum, cand ne-am intalnit absolut intamplator, din vorba in vorba am ajuns in herastrau, o plimbare lunga, o strangere de mana, un sarut si iata-ne din nou impreuna, si nu numai atat dar urmeaza sa ne casatorim :) nu-i asa ca viata este amuzanta?:P
Chiar in acest moment mi-a trecut prin capsor o alta intamplare amuzanta a vietii mele: la un interviu "seful" a aceptat sa ma angajeze doar pentru ca ma cheama Raluca, pentru ca asa o cheama pe mama lui, pe sotia lui, pe cumnata lui si pe o verisoara a lui:D funny , am ramas fara cuvinte cand i-am auzit explicatia