As vrea sa ma-ndragostesc. Am citit intr-un articol pe net, cum ca se poate. Ziceau aia p-acolo niste chestii....Mi s-au parut ciudate, initial. Cum ca e misto...apare scanteia, fluturasi in stomac, incepi sa te pierzi si inimioara-ti joaca feste...alea alea. Nu stiam daca e de bine sa-mi joace feste, dar am zis sa incerc. Ce pot sa pierd?

Am...intrat pe un site de...matrimoniale si-am zis "hai sa pun in practica". Am inceput eu sa dau la search, cautam o fata "orientata normal" - asa scria acolo la optiune, am zis s-aleg intre 18-23, apropiata varstei mele, si sa n-aiba copii si sa nu fumeze. Nu-mi plac fetele care... fumeaza.

Mi-au aparut, cand am dat click pe submit, niste profile. Erau ale unor fete. Mi-a atras atentia in mod special, una. Era din Bucuresti, orasul meu natal. M-am uitat la pozele ei. Intr-una se tinea cu mainile de par, avea soldul orientat mai spre dreapta, coloana rasucita si zambea sugestiv. Era intr-o scara de bloc. Se puteau citi cuvinte frumoase de pe pereti. Fata privea insistent inspre mine. Mi-am dat seama imediat ca simt fluturasi. Dar am zis sa mai astept un pic, sa nu ma grabesc. Voiam s-o cunosc mai bine si sa simt si mai multi fluturasi.

Prin urmare i-am mai vazut o poza. Alti fluturasi ma cuprinsesera si nu-mi dadeau pace. Mi-am zis: "Ea e!". Intr-adevar era ea, de data asta, peretii cu cuvinte frumoase nu mai erau; in locul lor, o cabina de dus. Fata parea ca intrase acolo sa verifice niste lucruri. Probabil apometrele. Nu stiu insa de ce cablul de dus aluneca sugestiv pe langa corp. Imbracamintea din prima poza disparuse. Locul ei trebuia luat de alta. Din nou, ma privea insistent. Si mai multi fluturasi in stomac.

Mai avea una cu ea, in care era lipita de un perete. Peretele era alb, de data asta nu scria nimic pe el; ea era intoarsa cu fata spre mine. Din nou ma privea insistent. Acum nu mai zambea sugestiv. O simteam dura. Fluturasi. N-am mai stat pe ganduri, si am dat sa vorbesc cu ea.

Aveam o optiune, de trimis mesaje. Puteam sa aleg "Add as a friend" dar eu am vrut mai mult de-atat. Mai era "block this user" - dar nu puteam sa fac asta- deja simteam scanteia... Deci am ales sa-i scriu. Mi-a raspuns si am invitat-o la o plimbare. A acceptat. Pe mine ma cuprinsesera niste emotii. Partial, nu mai stiam ce e cu mine. Cand mi-a spus da, am simtit cum flori frumoase infloresc pe camp. Cred ca era de la fluturasi.

I-am zis sa ne vedem in Herastrau. Dar mi-a zis ca nu ma cunoaste inca si ca ii e teama. A zis ca a trecut prin multe chestii si nu mai poate avea incredere asa, de la inceput. A zis in cafeneaua *** de la Universitate. Eu, avand fluturasi, am acceptat.

Ziua cea mare a venit. Am citit in acel articol ca sa-i iau fetei un trandafir. Asta am inteles ca da bine. Si ma vede cu alti ochi. Zis si facut. Stiam ca la Universitate e o florarie frumoasa, dar cu flori scumpe. Prin urmare, am preferat de la tiganca de langa bloc. Tiganca, cum m-a vazut, mi-a zambit. Mi-a zis ca-mi da mai ieftin daca iau trei fire. Eu am crezut ca-i ceva necurat la mijloc. Ea m-a linistit. A zis ca stie cum e la prima intalnire si e firesc sa am emotii. Eu i-am zis ca vreau doar un trandafir. Asa am vazut in articol. Mi-era teama ca daca luam mai multi, nu ma mai vedea cu aceeasi ochi. Chiar daca ieseam mai ieftin. Mi-a zambit din nou si mi-a urat succes. Stia ea ceva...

Si pornii spre Universitate...

In metrou, cativa tineri stateau pe scaune. O fata a-nceput sa-i sopteasca uneia la ureche ceva. I-a dat un cot in sold. Sper ca n-a durut-o. Se uita inspre mine apoi cu mana la gura. Parea ca vrea s-o acopere. Eu m-am inrosit. Mi-am dat seama ca ma place, dar nu puteam sa-i faca asta fetei cu trandafir. Ar fi fost nedrept. Prin urmare, am mers mai departe.

Ies la Universitate. In pasaj, doi aurolaci. I-am ocolit. Mi-a fost teama sa nu-mi ia floarea. Ies din pasaj si ma indrept spre cafenea...Deja inima-mi batea si mai tare. Incepusem sa inteleg cum era cu emotiile descrise in articol. Fluturasii erau deja acolo.

M-am oprit un pic langa statia de troleibuz, sa ma relaxez. Mi-am zis in gand "Stiu ca e greu, sunt la inceput, e normal sa am emotii, dar ele vor trece. Trebuie doar sa am incredere in mine.". Am inspirat mai adanc si-am mers mai departe.

Am ajuns. Ea nu era acolo. Am fost dezamagit. Simteam cum tot Universul cadea pe mine. O umbra mare de tristete ma cuprinsese cu totul. Am oftat adanc.. Deodata insa, totul disparu. M-am uitat la ceas. Venisem cu 10 minute mai devreme. Fluturasii si-au reluat locul.

"-Buna, eu sunt Maria.". "Octav", zic eu. [... alea alea] Si-am intrat in cafenea. Acolo, la parter era miros de fum. Am mers la etaj, intr-un separeu. Ajuns acolo, am deschis si geamul preventiv.
"-Ai mai iesit pana acum c-o fata de pe net?" intreba ea. Fac eu, "nu, dar e un inceput pentru toate." (citisem in acel articol - zicea acolo ca fraze d-astea dau bine). Mai scria acolo, ca e bine sa nu-i arati ca ai emotii. Am incercat sa-i ascund asta.
"-Ce-ti place tie la un baiat?" o intreb eu, sperand sa primesc unul din raspunsurile dorite.
"-Sa fie tandru, afectuos, sincer si sa nu ma minta."
"Eu n-o s-o fac", i-am raspuns eu, zambindu-i si imaginandu-mi deja ca suntem pe-o corabie undeva in larg, doar noi doi.
"Eh...mai vedem..." - Cu acest raspuns, am simtit cum acea corabie s-a intors la mal.
"-De ce spui asta?", o intreb eu ingrijorat.
"-Pai inca nu ne cunoastem...", zambi ea usor. Am lasat corabia sa porneasca iar spre larg.

[Minutele treceau...noi discutam...fluturasi. din ce in ce mai multi.]

Mi-am adus aminte din articol, zicea pe undeva, cum poti s-o tii de mana la inceput. Am zis sa fac la fel. Ce pot sa pierd?...

"Hai sa-ti ghicesc", i-am zis eu, cu o voce aproape tremuranda. I-am luat mana si incepusem sa-i arat in palma niste linii.
"Te-am prins", fac eu cu jumatate de voce. "Acu' nu mai scapi". Ea incepu a zambi. La mine, fluturasii deja faceau pui. Am dat s-o privesc. Corabia incepu sa rataceasca in larg.

La boxe, Celine Dion. My heart will go on. Am simtit ca acum e momentul. Am invitat-o sa dansam. A acceptat. M-am ridicat grabit. M-am impiedicat. Am varsat cafeaua pe masa. Ea zambi. Eu ma inrosisem. Parea altfel ca in metrou aceasta roseata. Dar ma inrosisem.

Am inceput sa dansam. Eram doar noi doi. Simteam cum eram singuri in tot Universul, si nimeni nu mai era acolo. Doar noi doi, in corabie, plutind in larg. Valuri spumegande plimbau corabia in voie... Auzeam vantul cum incerca sa ne spuna ceva...Simteam razele soarelui care ne incalzesc... Nimeni in jur, doar marea... Deodata intra cineva. Ne intreba daca mai dorim sa comandam ceva. I-am zis nu. A plecat. Parea dezamagit.

Noi continuam sa dansam pe Celine Dion...din nou, eram pe mare..in larg...doar noi doi. Simtind fluturasii... Si valurile inspumate care ne purtau departe...Departe de ochii lumii... Voiam sa nu se mai termine momentul. Pluteam in deriva. Deodata, brusc, ne-am intors la mal. Reveni tipu' cu nota de plata.

Am plecat nervosi. I-am zis, "Asa e pe la noi". Ea a fost de acord cu mine.
Ne-am despartit in statia de troleibuz. Am vrut sa-i dau un pup, dar aceiasi aurolaci din pasaj (de ce ti-e teama - d-aia nu scapi) incepura sa faca misto de noi. Am vrut sa me reped la ei, dar eram prea moale.

Ea a luat troleu' si a plecat. Eu m-am intors la metrou.