de ce "prima care vei lasa un comment", nu poate fi si un el? - orcium nice ideea...e un joc de la teatru din primul an din cate tin eu mine...sa vedem..."nu mica ii fu mirarea..." cand a vazut ca majoritatea colegilor ei erau deja prezenti, cu aceleasi emotii ca si ea si cu dorinta de a nu intarzia in prima zi.Putini dintre acestia totusi aveau buchete de flori pentru Dna Diriginta. Deh, acum nu mai e cool sa duci o floare profesoarei tale in prima zi de scoala.
Printre toti colegii ei de clasa, Mihaela zareste un coleg nou care sta retras,in ultima banca pe randul de la geam, timid privind in pamant. Se duce direct spre el, se aseaza in banca langa el si...

il intreaba... "da tu ce cauti printre noi?"
baiatul pentru o secunda o priveste, uimit, dupa care intoarce capul. Mihaela zambeste: hai, nu te supara, am citit o noua carte... pshihologie aplicata. si-am vrut sa ii verific veridicitatea.
baiatul intoarce capul spre ea.
mirela il atinge pe umar, privindu-l cu admiratie: esti printre singurii care au reactionat decent.. majoritatea raspund printr-o-njuratura. (ii da mana): mihaela, incantata sa te cunosc.
baiatul ii zambeste amar si sopteste simplu: dan.

"Dar de ce acest zambet amar? il intreba Mihaela intristata...Ti s-a intamplat ceva?...la care Dan cu o indoiala in suflet (daca sa ii povesteasca sau nu prin ce trecea) ii raspunse:..."

(ii raspunsese) incercand sa zambeasca si sa se invioreze... stii, si eminescu a fost fericit odata!

... atunci Mihaela amuti... i se taiase orice rasuflare, nu mai stia ce sa-i zica... Cand observa reactia fetei Dan o lua de mana si ii zise "nu stiu la ce te gandesti... dar viata e nedreapta..."

- Stii Dan...spune Mihaela...tu esti chiar un baiat emotiv si bun si cred ca ascunzi multe si stii multe...as vrea sa te cunosc mai bine, vei fi un coleg bun mai ales ca suntem in cls XII si trebuie sa invatam mult, vom studia impreuna, ne vom sprijini reciproc, pentru ca eu cred in tine, in ceea ce esi si ceea ce vei deveni, cred ca vei ajunge undeva departe in viata ...
Dan o privi uimit. Simte ca si el isi doreste sa o cunoasca mai bine, dar nu stie cum sa-i spuna asta.
Usa se deschide si in clasa intra Dna Diriginta, coplesita de asemenea de emotia revederii cu elevii ei, stiind ca este ultimul an in care le mai poate indruma pasii pe drumul cel bun.
- Bunaziua!, spune Dna Diriginta...

Buna ziua, si inainte de orice haideti sa va dau o veste!

In clasa noastra avem un artist! (Elevii intorc uimiti capul) Da, chiar aici in fata, langa Mihaela.

Dan Sorin s-a mutat curand in oras, vine de la New York unde a studiat poezie. A fost plecat de mic dar s-a intors...

(Elevii sunt uimiti) Da, chiar Dan Sorin ale carui poezii au aparut in ziare, si au fost citite de intreaga societate,dar al carui chip nu l-ati vazut niciodata continua doamna diriginta.

Haideti sa-i uram bun venit. (Elevii aplauda, doamna diriginta se apropie de el, se apleaca usor si prinzandu-l de umarul drept rosteste emitonata) Dan, nu esti singur!

Mihaela il priveste cu emotie, ;i ramane uimita cand vede ca din ochii poetului, discret, o lacrima se scurge...

Povestea e cam demodata.Cred ca fata aia avea alta treaba,sa stea sa vorbeasca cu colegele pe care nu le-a mai vazut de mult decat sa il cunoasca si sa ii citeasca lu ala tristetea pe fatza.Acela care are doua prenume.Si in prima zi de scoala venea asa posomorat..Colegii lui nu il observau ca erau prea ocupati sa se dea smecheri,decat Mihaela aia,mama ranitilor il baga in seama pe mik vedeata necunoscuta,ce statea pe muchia bancii..Si diriginta cand intra ii face reclama noului venit si toti colegii aplauda ca la teatru.Iar pe el,recunoscandu-i-se meritele il apuca plansu.Dupa care ca sa continui eu in acelasi registru,Mihaela ii cere nr. de telefon ca a pus mana pe o piesa de baiat,poet consacrat.Si s-au combinat si povestea s-a incheiat.

(Povestea NU s-a incheiat)
D-na diriginta se intoarce la catedra si incepe un schimb de pareri legate de vacanta ce tocmai s-a incheiat.
Dupa ora petrecuta impreuna cu ai sai colegi ,Mihaela,il invita pe Dan Sorin la o cafea la ea acasa.
Acesta ii ofera imediat si raspunsul sau sigur:
-De cand asteptam sa spui asta!(iar in acest moment o multitudine de idei ii venira in minte).
Mihaela era cel putin surprinsa de usurinta cu care a acceptat invitatia,dar fericita in acelasi timp.
-Perfect! raspunse aceasta,asteapta-ma la iesire,ma duc sa iau masina pe care am lasat-o la Dragos in curte.
(Dragos este "ex-ul",care locuieste la 200 de metri de liceu)

scuze, dar tre sa remarc cum toti anonimii (aka oamenii fara curaj) se fac critici literali, dorind parca sa-l intreaca si pe george calinescu. premiul pulitzer ii asteapta!
bai nene care te ascunzi in spatele anonimatului si toti carcotasii care se rotesc in jurul tau precum pamantul in jurul soarelui, daca vreti povesti in care savantii mai descopera 5 orificii in care poti sa iti bagi ... cautati in alta parte. sigur se gaseste!

Mihaela il ia bcuroasa de mana si li trage pentru cateva secunde dupa ea.
Baiatul o urmeaza, mergand insa in ritmul sau, tacut si privind in jos.
- Dane, ce s-a intamplat? De ce nu vorbesti?
- Nu, ma gandeam la cainii astia vagabonzi. N-ar trebui sa existe. Stii...
Mihaela il priveste cu coada ochiului, surazand.
- Esti inca timid. Asteapta-ma 2 secunde si aduc masina. O sa merite. Am o casa foarte frumoasa... si niste carti pe masura!

Mihaela paseste in curtea lui Dragos si la cateva minute iese conducand... Se opreste si ii face semn colegului sa urce.

De dupa fereasra livingului Ex-ul Dragos trage nervos perdeaua, privind cum "un dusman" blond, cret si cu ochii mari se suie in masina "fetei lui".
Orgolios din fire, Dragos a ezitat sa iasa sa-i vorbeasca Mihaelei desi vazuse ca aceasta a venit sa-si ia masina. Jurase sa nu miste un deget si pariase ca Mihaela o sa se intoarca.

Avea o problema, "tampita" agata-se un "bou blond" si-l proptise in dreapta ei, pe locul unde numai EL statea!

agatase, fara cratima :))

Nu consider ca sunt critic literar,mi-am spus parerea neavizata,in legatura cu povestea asta.Elena ma numesc in caz ca va intereseaza.Oricum eram sigura ca dupa comm-ul meu vor aparea alte discutii asa ca nu mi se pare ca am facut ceva deplasat,fiecare face glume cum stie.Daca tot ati continuat voi nu strica sa adaug si eu ceva.Mihaela ii zice lui Dan: -Eu stau la doua statii de tramvai distanta.Iar Dan o intreaba: -E vreo florarie pe-aici?,ca nu as vrea sa vin la mama ta fara sa ii ofer o floare macar. -Da,e una langa un supermarket,hai ca opresc imediat.

..nu mica ii fu mirarea ..cand in curtea liceului, langa primul copac de langa alee, o astepta..gafaind, tremurand de emotii, cu ochii umezi de dor...Chiron, mult iubitul...ei... catel..."ufff...iar a deschis poarta casei si a ajuns inaintea mea", isi spuse in gand Mihaela.

This comment has been removed by the author.

Dan cobori din masina,intra in florarie si alege un buchet frumos de lalele galbene ca paiu de matura.Il plateste,multumeste si pleaca cu Mihaela in continuare spre casa ei..Mihaela f. incantata:-Ce frumoase sunt!Sunt convinsa ca o sa-i placa!.Dan se uita multumit la ea si in gandul lui isi spune:o sa iti daruiesc si tie candva..:)Mihaela zice:-Uite am ajuns.Sper sa iti placa la mine,o sa iti fac cunostinta si cu fratele meu Costin.Cei doi coboara din masina si intra in casa:-Buna mama!,zise Mihaela.El este noul meu coleg de clasa..si de banca.-Sarutmana!,zise el.Dan,imi pare bine sa va cunosc.Iar mama Mihaelei:-Si mie,mama ia un loc aici in sufragerie.Va aduc imediat si un suc.

This comment has been removed by the author.

"'Iar mama Mihaelei:-Si mie,mama ia un loc aici in sufragerie.Va aduc imediat si un suc." ..hmmm din lipsa de timp...acum am vazut ca trebuie continuata povestea ...hmmm..credeam ca te intereseaza mai multe variante..

Se aseaza Dan si cu Mihaela,se uita unu la altul si zice Dan:e superba casa asta.Nu se compara cu cele din New York,dar mie imi place,se distinge prin obiectele astea decorative,din hol.Iar tabloul acela seamana cu un.. Nici nu termina bine de zis ca ii sari in brate un caine mare gafaind,tremurand de placere ca vede o persoana noua cu care sa se joace.Si cu ochi umezi de bucurie,Chiron ii dadu doua limbi pe mana.Mihaela il lua pe Chiron si zise:-Scuze,el e Chiron,e tare nebun..

....dupa cateva secunde Mihaela striga...."Costin ...avem musafiri, vrei sa vii te rog..."..isi facu aparitia fratele Mihaelei in ochi caruia se citea curiozitatea..."Cosmin el este noul meu coleg Dan!"...."Incantat sa te cunosc!....spuse Cosmin. Dan raspunde politicos..."Asemenea". Uitandu-se catre sora sa Cosmin spune:" E O noua achizitie?....Desigr glumesc ...Dan sa nu mi o iei in nume de rau...dar sora mea e foarte prietenoasa.....si ca frate mai mare tb sa am grija ei"......

Multumesc mult pentru vizita, Octav! M-a surprins faptul ca ai lasat un comment pe un post atat de vechi. Sper sa nu-l citesti pe penultimul! :))

Blogul tau e intr-adevar fun. Am sa revin cu siguranta. Iar gesttul tau de a aduce pe fata fiecaruia un zambet, e absolut minunat!

MULTUMESC!

Nu sunt anonima,Roxana imi este numele...
Insa mi-a fost lene sa stau sa-mi inregistrez un cont.Oricum am fost luata de valul povestii si mai aveam si inspiratie in momentul respectiv:).
Revin si eu in continuarea povestii. :D

-Dane eu te las cu sorumea ca ma duc sa ma intalnesc cu gagicamea,zise Costin(nu Cosmin),ne mai auzim daca e.Mihaelo sa nu umbli la calculator ca ii fac defragmentare!!.Mihaela raspunse:-Bine,oricum nu aveam treaba cu el.Mihaela se uita la Dan si ii zise:-Hai sa mergem la mine in camera.Dan a schitat un gest de aprobare,era f. entuziasmat sa o cunoasca intr-un mod mai intim pe fata care l-a vrajit cu totul inca din prima clipa.Era imposibil sa nu se gandeasca la ceva necurat,avand in vedere ca Mihaela era o fata atragatoare,cu parul saten,lung,cu un corp bine proportionat.Era imbracata cu o bluza alba cu strasuri,o fustita scurta si niste pantofi cu toc mediu.Era de o eleganta aparte.Ajunsi in camera Dan ramasese ink cu ochii la ea si parca nu mai putea observa altceva.Mihaela ii zise:-Dane nu te mai uita asa la mine,ca nu ma simt in largu meu,cand cineva ma priveste fix.Acum spune-mi te rog ce probleme ai,ca nu am avut cand sa discutam chestia asta.Iar Dan:-Scuza-ma Mihaela,ma uitam ca iti sta foarte bine..si felu in care te-ai machiat.Gata,scuza-ma.Deci cum sa iti zic:ai mei s-au certat ieri din cauza unor probleme si ma afecteaza,vad ca nu se mai inteleg.Maica-mea l-a prins pe taica-miu ca a iesit cu vecina de la 4 la un restaurant cand el trebuia sa fie la munca.Si crede ca intre ei e ceva de mai mult timp.Arata f. bine stricata aia,dar imi pare rau ca tata nu-si da seama cat rau ii face lu maicamea.Nu vad d c cauta in alta parte ceva,cand are tot ce vrea langa el.., si Dan ramase cu o privire,ce-i trada starea de suferinta provocata de o eventuala despartire a parintilor lui..

semnat Elena :)

-Si asta e tot, intreaba Mihaela? De ce ti-au dat lacrimile azi la scoala?
Dan o priveste ciudat, incercand sa para ca nu intelege la ce se refera
- Cand diriginta ti-a spus ca nu esti singur
- Nu mai insista atat, revine baiatul pe ton usor nervos
Mihaela banguieste debusolata un scuza-ma, fapt care-l face pe baiat sa-i para rau...
- Scuza-ma tu, nu trebuie sa vorbesc asa. Stii in New York nu a fost tocmai bine. EU acolo, parintii aici... multa lume, bani, tentatii, invidie, putere, mafiotii aia... banguia Dan ca in transa.
- Ce tot spui Dane acolo? intreaba Mihaela, apropiindu-se de baiat si luandu-i mainile intr-ale ei.
- Nimic sopteste baiatul, vizibil intristat... Moment in care usa camerei se tranteste zgomotos de perete. In tocul ei apare silueta masiva a lui Dragos.
Baiatul priveste urat si intreaba scurt: Ce faci fa aici?

Mihaela numara in gand pana la 10 si inapoi si apoi ii spuse pe un ton calm:
-Asculta "ba"!Din cate stiu nu suntem legati prin cordon ombilical...am renuntat si la cel care ma lega de mama acum 18 ani si apropos de ani...sunt majora si am dreptul sa decid cu cine stau la o cafea.
Dan, evident stanjenit de aceasta situatie se ridica sa plece.

-Nu e nici o problema.Cred ca de la iubire ai ajuns sa il urasti,poate te-a ranit f. tare,k vad ca ai renuntat la el categoric.Oricum nu cred ca vrei sa imi spui mie chestiile astea..Dar sa stii ca in mine poti avea incredere,am trecut si eu prin doua relatii si daca nu erau prietenii mei langa mine,eram cu moralu la pamant..

DanielaO.
Dragos e un tip foarte gelos si impulsiv. Nu vrea sa inteleaga ca totul s-a terminat...din clipa in care si-a aratat adevarata fata.
Dar hai sa nu-l lasam sa ne strice ziua. Uite, imi place si mie sa scriu poezii. Ma transpune parca intr-o alta lume. Iti citesc doua strofe si vreau sa aud parerea ta.

Adie-un vanticel usor
O veste parca vine-n zbor
Un gand placut se infiripa
Imi da fiori pentru o clipa.

E primavara mult dorita
Se apropie usor, timida
Si gandul iar ma copleseste
In minte-mi zburda nebuneste...

DanielaO,vrei sa fii asistenta lui Octav?ca aicea faceam o compunere,nu altceva.Deci nu te mai abate de la firul povestii cu alte chestii ce nu intereseaza subiectu asta. semnat Elena

Si Elena a incercat sa duca mai departe ideea pe care Daniela o abandonase la marginea foii insa Octav a intrat in camera si ochii lui au facut timpul sa se opreasca in loc. Elena a ridicat privirea si ochii lor s-au intalnit. A fost de ajuns doar o secunda si buzele lor s-au regasit intr-un sarut pasional, ce avea sa topeasca in flacara sa toate ideile nenascute ale omenirii. Octav a cuprins-o in brate si a privit-o in ochi, iar ea...

Elena zice: Ce imaginatie bolnava si obsesiva asupra unei idei de relatie intre un baiat si o fata care nici nu se cunosc,au unii ca Aiana.:))Iar cel care face site-ul f. pus pe glume.Si ma sarutai si-mi placea?Uite ca nu ma asteptam sa fiu personaj de poveste.Nu ar strica sa ii includem pe toti in poveste ca sa fie mai interesant. Dar nu mai conteaza.Sa revenim la povestea in sine..ca altfel ma supar si va dau ignore la toti ;)

Mihaela auzind cele spuse de Dan il ruga sa ii impartaseasca amintirile sale. Cum te-au ajutat prietenii tai? Eu cand m-am despartit de Dragos toti mi-au spus ca sunt o mare toanta. Chiar nu inteleg. Ei sunt prietenii mei, ar fi trebuit sa imi fie alaturi, nu sa ma respinga toti. Dan: probabil prietenii tai erau de fapt prietenii lui mai mult si din cauza asta au tinut cu el, oricum... eu sunt prietenul tau si o sa iti fiu alaturi (moment in care o imbratiseaza pe Mihaela si o saruta pe frunte). Mihaela: iti multumesc Dan ca esti alaturi de mine, iti multumesc din suflet.

...si in acest moment ochii lor se intalnira...Dan se retrase, nu voia sa faca o impresie gresita.

... si cum il vazu o cuprinse o stare ce nu putea fi definita. O voce din subconstient aai spunea sa-i sara in brate si sa-l acopere de sarutari, insa nu avu curajul si..
Mihaela:P

:( Tocmai acum cand poveste devenea din ce in ce mai interesanta?Pacat...eram foarte curioasa de continuare...(foarte tare ideea ta,chiar mi-ai inveselit seara)

Mihaela
Deci rectific Happy End si nu doar The End, doar asa ai vrut sa se sfirseasca, nu Octavian?

ymmmm...frumos...se pare ca raspuns cam tarziu mesajului tau ce a intra aici si de a continua firul povestii...mi-a placut tare mult si as putea si eu sa incep multe povesti de dragoste a carei continuare cu siguranta ar exista aici pe blog din cate am observat, insa este blog-ul tau si noi cei din afara avem doar misiunea de a continua povestile incepute de tine, nu de a le creea noi insine, nu-i asa?? in orice caz a fost happy end si cred ca asa ti-ai fi dorit sa fie inca de la inceput..atunci cand de regula incepi sa compui, sa scrii ceva, te gandesti calr la un final sau pur si simplu incepi sa scrii si pe parcurs de la sine vine si finalul...multa bafta in continuare